Şocanta ipoteză a falsurilor revine prin intermediul dezvăluirilor numismatului Flaviu Istrate, care susţine că presupusele brăţări dacice ar fi fost lucrate de prietenul său, Sorin Popa, bijutier din Călan, cercetat în dosarul "Brăţările dacice"
"Cunosc multe lucruri legate de acele brăţări (...). Cel care le-a făcut a fost prietenul meu (...). A fost inclus în ancheta dosarului cu aurul dacic!" Şocantele afirmaţii aparţin unui numismat din Alba Iulia. Se relansează, astfel, cu argumente năucitoare, ipoteza falsurilor în dosarul "Brăţările dacice". Tânărul Flaviu Istrate, alias "Numismatul", dezvăluie, faptul că prietenul său, Sorin Popa, un bijutier din Călan, care lucra la cel mai important atelier de orfevrărie din Deva, ar fi autorul controversatelor brăţări dacice.
Unul dintre cei mai cunoscuţi numismaţi din Alba Iulia, Flaviu Istrate, susţine că "Bijutierul", anchetat în celebrul dosar al Tezaurului, ar fi decedat, în mod suspect, în urmă cu un an. În mod surprinzător, după cum veţi putea citi în episodul următor al anchetei noastre, şi ex-ziaristul Radu Tora (martor-cheie în anchetă), afirmă că brăţările ar fi fost făcute din kosoni dacici. Monede pe care braconierii de situri arheologice le deţineau în număr foarte mare şi nu le mai puteau vinde nici măcar la preţul aurului de pe piaţă. Procurorii şi poliţiştii, implicaţi în dosar susţin că Flaviu Istrate şi Radu Tora lansează această teorie pentru a influenţa justiţia. Lansată pe o adresă particulară de e-mail a unui redactor de la Adevărul, "ipoteza «Numismatului»" are menirea, după câte se va vedea, să pună autorităţile pe jar. Autorităţi care mărturisesc cu nonşalanţă că nu au luat nicio secundă în calcul ipoteza falsurilor.
Primul mesaj: "Brăţările le-a făcut prietenul meu"
Într-una din zilele penultimei săptămâni din ianuarie, un mesaj electronic, laconic şi plin de mister sosea pe adresa particulară de e-mail a unui redactor de la Adevărul. "Cunosc multe lucruri legate de acele brăţări şi vorbesc la modul cel mai serios, cel care le-a făcut a fost prietenul meu şi a fost inclus în ancheta dosarului aurul dacic". Aşa suna primul mesaj de la misteriosul Flaviu Istrate. După o minimă verificare a credibilităţii "necunoscutului din reţea", l-am rugat pe Flaviu Istrate să ne ofere amănunte.
Al doilea mesaj: Multe monede de aur au fost reciclate
A urmat al doilea mesaj din care reproducem câteva fragmente. "Prin intermediul unei persoane (n.r. - un anume Şoni, din Cluj), l-am cunoscut pe Sorin Pop (n.r. - Sorin Florin Popa) sau Bijutierul, prima persoană din zona Deva. Eram interesat de persoana sa deoarece multe monede iau calea atelierelor de bijuterii. Cu acea ocazie l-am întrebat dacă nu cunoaşte pe cineva care ar avea nişte denari (n.r.- monede romane) de vânzare, iar el mi-a dat un număr de telefon şi mi-a spus: «Încearcă aici, persoana se numeşte Mugur!». Am sunat şi am întrebat. După ce am pronunţat cuvântul «denari», mi-a închis telefonul. După o perioadă de timp, am fost sunat de aceeaşi persoană care mi-a spus că este în trecere prin Alba Iulia şi să stăm de vorbă. Am fost de acord. A venit la mine acasă. Am discutat despre monede (n.r. -denari) şi mi-a spus că nu are, iar el m-a intrebat dacă nu cunosc pe cineva cu mare putere financiară. Am răspuns: «Da», iar el a spus că are două brăţări vechi din aur şi vrea 75.000 de dolari. Am luat legătura cu Sorin şi l-am întrebat despre persoană şi obiecte. Răspunsul a fost: «Stai cuminte, sunt făcute». Şi mi-a arătat înspre el, iar apoi mi-a zis: «Eu le-am făcut, şi ăla e capabil să-ţi ia şi banii, şi brăţările - pentru banii ăştia e în stare de multe». În primii ani de după revoluţie, s-au scos multe monede de aur de acolo, preţul scăzând vertiginos astfel încât preţul kosonilor şi al staterilor lui Lysimah în stare proastă au ajuns să se vândă la preţul aurului sau practic nevandabili. Aşa a apărut ideea reciclării lor". După acest mesaj, de la Flaviu, l-am contactat pentru a dezvolta subiectul, la el, la Alba Iulia.
Argumentele "Numismatului"
În cele ce urmează îl vom numi pe Flaviu Istrate "Numismatul". În timp ce ne povestea despre pasiunea lui pentru numismatică, Flaviu ne-a arătat şi "comoara" sa: câteva zeci de monede din diferite epoci, de la denarii Romei antice, la monede bizantine, turceşti, austriece. Toate au fost întinse pe masa de lucru a lui Flaviu: fiecare monedă cu povestea ei. În economia anchetei noastre, intra astfel în ecuaţie primul argument al lui Flaviu: "argumentul colecţionarului". Un argument menit să demonstreze că nu este vorba nici de farsă, nici de o fabulaţie ieftină. Şi că, datorită acestei pasiuni, Flaviu, după cum ne-a spus, a ajuns să devină prieten cu Sorin, alias "Bijutierul", presupusul autor al brăţărilor aşa-zise dacice. Al doilea atu al "Numismatului" a fost "argumentul cărţilor", al albumelor de bijuterii şi artefacte antice. Flaviu a susţinut că, la un moment dat, l-a împrumutat cu astfel de cărţi pe prietenul său, "Bijutierul" din Călan. Un al treilea argument al lui Flaviu: "argumentul forumului".
Flaviu ne-a arătat dialogul pe care el l-a avut pe forumul său preferat: (), cu persoane cunoscute sau mai puţin cunoscute care-i împărtăşesc pasiunea şi unele ipoteze privind contrafacerea brăţărilor. Ca un al patrulea argument al incredibilei sale poveşti, Flaviu a recunoscut, şi ne-a convins cu documente, că a fost cercetat în dosarul penal 1022/P/2004, alături de alte şase persoane. Toţi au fost învinuiţi pentru infracţiuni de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri şi efectuarea de detecţii şi săpături neautorizate, dar el a fost declarat "capul reţelei din Alba Iulia". De asemenea, Flaviu ne-a arătat o ordonanţă prin care s-a decis că el şi celelalte şase persoane au fost scoşi de sub urmărire penală, hotărându-se confiscarea unor bunuri de tezaur şi returnarea altor bunuri care nu fac parte din tezaur. Flaviu ne-a pus la dispoziţie şi documentele din dosar care vorbeau despre multitudinea de piese (nu puţine şi destul de scumpe) confiscate.
Citiţi în episodul următor al anchetei noastre
După '90, braconierii aveau strânse în jur de 10-20 de kilograme
de monede (...). Dacă vindeau aceşti kosoni pe piaţă, le scădea valoarea. Şi atunci, s-au gândit la o treabă deşteaptă. De aici povestea cu brăţările. Iar cine le-a făcut, ăla care a turnat brăţările, nu era oricine, era un om de meserie.
